Prima floare răsărită
Pe un petic de pământ,
Mic şi-obraznic, ghiocelul
Sta mereu cu nasu-n vânt.
 
Singurel cât ţine ziua,
Tot îl mai treceau fiori,
C-ar putea să dea cu ochii,
Cum, necum, de alte flori.
 
Nu avea, ca să se ştie,
Nevoie de companie;
Mai degrabă-n cap să-i cadă,
Reci ca el, flori de zăpadă...
 
Vreţi să ştiţi ce s-a-ntâmplat?
Ghiocelul fu-ngropat,
După doar o zi de viaţă,
Într-un mic sicriu de gheaţă.
 
Mai târziu, e-adevărat,
Soarele l-a înviat,
Dar de-atunci, poate de frică,
Ochii nici nu-i mai ridică.
 
Alţii spun că într-o zi
C-o brânduşă se-nsoţi
Şi că, lucru curios,
Deveni foarte sfios...
 
 
***
 
 
Ghiocel s-a tot gândit:
Din pătuţ n-o să se scoale
Tocmai azi, când e-nvelit
Cu-aşa păturică moale...
 
Va mai lenevi un ceas,
Şi-ncă unul, mai e vreme,
Până când un dulce glas,
Disperat, o să îl cheme...
 
-Ghiocel, vino degrabă,
Vreau să îţi arăt ceva!
Atunci, da, e altă treabă,
Din pătuţ jos se va da...
 
Ba, mai mult, o să se-mbrace
Cu hăinuţa lui curată,
Ce, aşa de mult îi place,
Că n-o schimbă niciodată...
 
Şi-şi va pune pantofiorii
Cu tălpi verzi, primiţi în dar
De la mama, pe când zorii
Îl prindeau pe drum, hoinar...




Powered by Calendar Labs

Evenimentele zilei:







counter
Vizitatori unici:





Universulcopiilor.wgz.ro statistics
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one