Iepurașul de Paști, cel care aduce ouă colorate și dulciuri copiilor, a devenit simbolul primăverii.
Povestea Iepurașului de Paști a apărut cu multă vreme în urmă, în Germania, la mijlocul anilor 1500, când au fost descoperite primele dovezi ale venerării acestui animal.
 
Și tot în Germania, în jurul anului 1800, au fost făcute pentru prima dată prăjituri în formă de iepuraș, care aveau o compoziție din zahăr și aluat. Tot în aceeași perioadă, atât în Franța cât și în Germania, apar primele ouă din ciocolată. (Sursa: http://www.calificativ.ro)
 
Multe culturi respectă obiceiul Iepurașului de Paști și au cusut în jurul său o sumedenie de obiceiuri.
În majoritatea țărilor europene, Iepurașul de Paști
aduce daruri copiilor cuminți, chiar în noaptea de Înviere. Copiii vor primi un coș cu ouă colorate și multe dulciuri.
Există însă câteva locuri unde iepurele este înlocuit de alte animale. În Elveţia, de exemplu, cucii aduc ouăle colorate la copii, iar în anumite zone din Germania, cei mici cred în vulpiţa de Paşti.
 
Deși nu este un animal impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinității în multe culturi.
În tradiția chineză, iepurele este o creatură care trăiește pe Lună, unde se ocupă cu măcinarea orezului, esența vieții.
Pentru budiști, iepurele este, de asemenea, o creatură selenară. Legenda spune că, neavând ce ofrandă să-i aducă zeiței Indra, iepurele s-a gătit pe sine însuși în focul sacru și, ca răsplată, a fost așezat pe Lună.
Și pe continentul american, animalul cu urechi mari, este personaj de legendă. La unele triburi există un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura mayașă era creditat cu inventarea scrisului. (Sursa: http://www.crestinortodox.ro)

În Egiptul antic, iepurele a fost recunoscut ca fiind un simbol al fertilităţii şi al reînnoirii. Această credinţă a fost preluată de greci şi apoi de romani, care au împărtăşit-o cu restul Europei.
Pentru celți, iepurele era un simbol al primăverii și fertilității animalelor.
 
Ca și Moș Crăciun, se spune că și Iepurașul de Paști ar avea niște spioni, care supraveghează fiecare copil. Aceștia sunt simpaticele buburuze, pe care adesea le putem găsi prin casă sau prin parc. Ca și Moș Crăciun, care călătorește în noaptea de Crăciun, și Iepurașul de Paști, călătorește în noaptea de Înviere prin toată lumea. În locul saniei trasă de reni, el este purtat de o caleașcă de cleștar trasă de 12 rândunele sprintene. (Sursa: http://www.zooland.ro)
 
 
Există mai multe legende legate de apariția iepurașului de Paști.
 
Popoarele germanice sărbătoreau în fiecare primăvară  întoarcerea naturii la viață și începutul unui nou an agricol. În cultura germană, zeița primăverii și a fecundității era Eostre. Simbolic, zeița Eostre era reprezentată de un iepure, deoarece iepurele este unul dintre cele mai prolifice animale, în concordanță cu imaginea fecundității atribuită zeiței.
Zeița era sărbătorită în fiecare primăvară, în apropierea echinocțiului, iar din suita de obiceiuri nu lipsea iepurașul, care, de fiecare dată, aducea un coș plin cu ouă colorate (oul fiind un alt simbol al primăverii, al renașterii).

Iepurașul de Paști este subiectul unei legende frumoase. Se spune că într-o pădure și-a făcut apariția o pasăre măiastră, cu penele în culorile curcubeului și cu triluri angelice, cum nu se mai auziseră, încât animalele, copacii, chiar și vântul, se opreau să o asculte.
Toate animalele din pădure o iubeau pentru că le încânta în fiecare zi cu cântecele ei minunate. Frumoasa pasăre și-a făcut cuib în mijlocul poieniței, în scorbura unui bătrân copac. Acolo își ducea traiul, cântând în fiecare zi, de dimineața până seara, strângând în jurul copacului o mulțime de animale, venite de departe să o asculte.
Într-o zi, animalele pădurii au găsit pasărea rănită, căzută lângă bătrânul copac, gemând de durere. Speriate, toate animalele au dat fuga la templul Zeiței Eostre, rugând-o ca aceasta să facă o minune și să salveze măiastra pasăre. Zeița a mers să vadă pasărea. Nu avea puteri tămăduitoare, ca să vindece pasărea pe loc, dar a îngrijit-o cum a știut ea mai bine, până când pasărea și-a revenit. Când a încercat prima dată să zboare, pasărea a căzut la picioarele zeiței. Zeița a înțeles că pasărea nu va mai putea zbura niciodată, așa că, pentru a o feri de animalele înfometate ale pădurii, a transformat-o în iepuroaică. Dacă nu mai putea zbura, se putea salva fugind foarte repede. Iepuroaica și-a păstrat obiceiul de a face ouă.
Drept mulțumire, iepurașul aducea zeiței, în fiecare primăvară, de ziua ei, un coșuleț plin cu  ouăle sale, colorate în culorile curcubeului.
 
 
În fiecare primăvară avea loc un festival dedicat zeiței, care ținea din martie până la sfârșitul lui aprilie. Când creștinismul a ajuns la anglo-saxoni, multe tradiții din timpul festivalului lui Eostre au fost adaptate la ceremoniile de Înviere, întrucât aveau loc în același timp și îi încurajau pe păgâni să se convertească. Drept rezultat, numele Sfintelor Paști, în engleză, Easter, provine de la Eostre.
 
Alte nume ale zeiței erau: Ostara, Ostare, Ostern, Eostra, Eostur, Eastra, Eastur, Austron, Ausos, Ishtar, Ashtur.

***
 
O altă legendă spune că demult, tare demult, undeva, la o margine de sat, trăia o mamă singură, care își creștea cu multe sacrificii, dar și cu infinită dragoste, cei șapte copilași rămași orfani după ce un trunchi uriaș de copac se prăbușise peste tatăl lor în timpul unei furtuni cumplite, care-l prinsese în pădure.
Se apropiau Sfintele Paști și biata mamă era tare necăjită că nu avea cu ce să cumpere cadouri la copii, așa cum se obișnuia și pe atunci. Și, pe când copilașii erau la pădure să adune niște vreascuri pentru foc, mamei i-a venit o idee pe care imediat a pus-o în practică.
Cu multă dragoste, de care numai mamele adevărate sunt în stare, femeia a vopsit niște ouă, apoi le-a pus în poala șorțului și a mers în
grădină.
Undeva, într-un colț nu prea îndepărtat al grădinii, a făcut un cuibar în care, cu multă grijă, ca să nu le spargă, a pus ouăle pe care, apoi, le-a acoperit cu frunze și crenguțe uscate, după care și-a văzut de treburile ei, pe lângă sobă, pentru că, în ajun de sărbătoare, mamele au foarte multe de făcut și de pregătit.
A doua zi de dimineață, după ce s-au trezit din somn, copiii au întrebat nerăbdători, dar și curioși, ce cadouri vor primi, știut fiind că era zi de Paști. Atunci, mama le-a spus să meargă în grădină, pentru că acolo își vor găsi cadourile. Gălăgioși, râzând și hârjonindu-se, copiii au năvălit, unul după altul, în grădină.
Speriat de glasurile lor, un iepuraș țâșnește de undeva, dintr-un colț al grădinii unde se odihnea, și o ia la fugă. Curioși, copiii s-au îndreptat în fugă spre locul din care iepurașul tocmai țâșnise și acolo, sub frunzele uscate, au găsit ouăle roșii, frumos încondeiate.
Bucuroși, copiii au început să cânte, să danseze, să bată din palme și să strige, convinși de ceea ce au văzut, că iepurașul le-a adus cadouri.
Chiar și astăzi, încă mai există obiceiul ca în ziua întâi de Paști, copiii să fie trimiși în grădină ca să-și caute cadourile pe care iepurașul le-ar fi lăsat acolo, special pentru ei, încă din zori.

***





Powered by Calendar Labs

Evenimentele zilei:







counter
Vizitatori unici:





Universulcopiilor.wgz.ro statistics
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one