Cuvântul "paște", provenit din limba ebraică - pesah - înseamnă ”trecere” și este moștenit de la egipteni. La evrei, sărbătoarea se ținea în amintirea trecerii prin Marea Roșie și eliberarea din robia Egiptului. Sărbătoarea coincidea cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.
Trecerea termenului din vocabularul ebraic în cel creștin se datorează faptului că sărbătoarea Paștilor (care înseamnă patimile, moartea și învierea lui Hristos) a coincis cu Paștile iudaic în acel an.
Dacă pentru evrei acest cuvânt - "paște" - semnifica trecerea de la robie la libertate, pentru creștini el semnifică trecerea de la moarte la viață.
Paștile este sărbătoarea Învierii Domnului și nu este doar cea mai veche sărbătoare creștină, ci este și începutul tuturor sărbătorilor și praznicelor creștine. De data Paștilor este legată succesiunea și denumirea duminicilor și a săptămânilor de peste an. (pr. prof. Ene Braniște).
Paștile trebuie sărbătorit întotdeauna duminica, mai exact, în duminica imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară.
Sărbătoarea Învierii Domnului  are în limba română doar forma de plural - "Paști” !
 
 
Deoarece Învierea din morți a Domnului Iisus Hristos este semnul biruinței Sale și garanția mântuirii noastre, era firesc ca, încă de la început, comemorarea acestei învieri să constituie una dintre sărbătorile cele mai importante ale creștinătății. La câteva zile dupâ intrarea Sa solemnâ în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat și răstignit, a murit pe cruce și a fost pus în mormânt. După trei zile, adică duminică dis-de-dimineață, El a înviat ca un biruitor, cu puterea dumnezeirii Sale, ca să plinească Scriptura și cele hotărâte de iconomia divină pentru mântuirea neamului omenesc.
Cultul creștin, îndeosebi cel ortodox, împlinește prin această "a sâmbetelor împărăteasă și doamnă, al praznicelor praznic și sărbătoare a sărbătorilor", nu numai o simplă comemorare istorică, ci retrăiește întreaga dramă zguduitoare a morții și învierii lui Hristos, ca prin aceasta creștinii să-și însușească învățătura Domnului și lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat. Acest caracter special al sărbătorii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos se observă foarte bine în slujbele legate de această sărbătoare.
 
Prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morți, cei din popor cred că raiul se deschide tuturor sufletelor reținute în prinsoarea iadului, începând de la Adam și până la venirea Mântuitorului, și rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomei.
Ca dovadă că în acest interval Raiul este deschis, după credința poporului și datina cea veche, în ziua de Înviere se scoate ușa din mijloc a altarului și se pune deoparte, unde stă apoi toată Săptămâna Paștilor sau Săptămâna Luminată.
Cine moare în acest interval - și mai ales în ziua de Paști sau în săptămâna cea dintâi dupa Paști, numită pretutindeni Săptămâna Luminată - merge de-a dreptul în rai pentru că lumina raiului strălucește fiecăruia care moare în această săptămână și pentru că în timpul acesta ușile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului închise. Cel care moare este primit în rai, indiferent de păcatele pe care le-a făcut, căci toate i se iartă.
Și cel care se naște în această zi, și mai cu seamă când trage clopotul întâia oară la biserică, este un om norocos pentru toată viața.
 
(crestinortodox.ro)


Acer Australia



Powered by Calendar Labs

Evenimentele zilei:







counter
Vizitatori unici:





Universulcopiilor.wgz.ro statistics
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one